BLOG

Viața de instructor de Meditație Transcendentală este interesantă, dar și amuzantă. Mai ales când contribui un pic la aceasta. Să vă povestesc cum l-am convins pe Raja Felix să vină la un curs de rezidență de w/e cu noi și să nu spună nimic nimănui despre aceasta.

Acum, pentru ca să înțelegeți, ‘Raja’ este un titlu. Este ca ‘medic’, sau ‘inginer’. În cazul acesta vine din sanskrită și înseamnă în general ‘rege’, dar și, ca în cazul nostru, ‘administrator’. Maharishi, un călugăr, a ieșit din Himalaya doar cu o pânză pe el și în timp a construit o mișcare internațională care asigură învățarea Meditației Transcendentale pe toate continentele.

În această structură internațională a pregătit pe cei pe care i-a considerat mai evoluați și mai pregătiți pentru a continua această activitate și le-a spus ‘rajas’. Fiecare astfel de Raja are în gestiune câteva țări. Noi instructorii ne cam vedem de treabă, dar dacă există vreo acțiune la care putem contribui cu toții acești administratori se ocupă cu coordonarea. Raja care se ocupă (și) de România este Raja Felix Kaegi, din Elveția. Doamna Livia Kaegi vorbește românește foarte bine având în vedere că s-a născut și a crescut în Romănia. Deci, în viziunea noastră pur românească putem spune că avem ‘pile’.

Ceva special

Să ne întoarcem la povestea noastră. Eu cred că aici, în România, calitatea conștiinței colective are ceva special. Desigur, trebuie să existe o anumită sensibilitate care se dezvoltă în timp prin practica regulată a Meditației Transcendentale. Așa că m-am gândit eu să îi arăt lui Raja cum stau lucrurile. Adică, cuiva care a stat pe lângă Maharishi, l-a cunoscut direct și a participat la adunări internaționale cu sute și chiar mii de participanți. Pe de altă parte am vrut să fie ca o surpriză pentru toată lumea, și să nu mă trezesc pe cap cu alți oficiali din organizație, care cumva ar fi vrut și ei să fie acolo dată fiind prezența lui Raja Felix.

Pregătim supriza

Așa că îl rog eu frumos pe Raja să nu spună nimănui că vine, iar el simpatic și înțelegător s-a pus la mintea mea și a fost de acord. Acum începe partea amuzantă. Fac eu lista de participanți, iar în listă îi trec ca ‘doamna și domnul Georgescu’. Nu îmi place să mint, o fac rar spre deloc, dar în unele situații, ca aceasta, nu am de ales.

Asta cu numele am făcut-o pentru că lista era accesibilă și celor care se ocupau cu organizarea, inclusiv ‘celuilalt’ instructor de Meditație Transcendentală din București, adică Alexandru. M-au mai întrebat ei, Alexandru, Alina (soția lui Alexandru), Mirela (care ne ajută cu organizarea) etc cine sunt, iar eu senin le spuneam că sunt un cuplu care meditează de multă vreme, că ea vorbește românește, că sunt din Elveția, că îi știu prin mișcarea internațională, din astea.

Vine ziua când trebuie să plecăm la locație, toți veseli, bucuroși. Eu trebuia să trec pe la aeroport să îi întâmpin, că așa se face. Îi zic și lui Alexandru că poate ar fi bine să vină și el, adică, ne este în drum, nu durează mult. Mârâie el puțin, dar acceptă și mergem frumos acolo să îi așteptăm pe doamna și domnul Georgescu din Elveția să vină.

Și bum

Stăm noi și așteptăm pe Henri Coandă, în superbul nostru aeroport internațional din București. Aterizează avionul. Așteptăm checkout. M-au mai întrebat ei una alta, eu în continuare nu am mințit, dar nici ei nu au știut ce să întrebe.

Apar Raja Felix cu doamna Livia iar eu bucuros mă duc să îi întâmpin. În continuare fără să spun nimic nimănui. Cei cu care eram încep să îi recunoască, dar în continuare stăteau cuminți să iasă doamna și domnul Georgescu.

Cred că după câteva minute au început să înțeleagă și s-au apropiat, salutat, deja bucuroși. Alexandru se uita la mine cu privire din aia care parcă spunea ‘cred că te-aș bate dacă nu ai fi cu cap mai mare ca mine și nu aș medita de atâta vreme’. Priceless!

Mai departe nu mai detaliez. A fost o rezidență superfaină. Alexandru nu știu dacă m-a iertat până azi. A mai fost un rând de surprize pentru că cei cu care am fost la aeroport au tăcut din gură iar cei care erau deja la locație au încasat surpriza în plin.

Am făcut și ceva poze pe care eu le-am vrut faine, dar au ieșit un pic altfel pentru că nu prea era lumină iar eu nu aveam un bliț corespunzător. Așa că au ieșit cum au ieșit cu tot DSLR-ul meu.

Uite aici pozele.