BLOG

Am tot scris articole despre Meditația Transcendentală, beneficii, cât este de bună și ușor de învățat. Totul foarte serios și studiat. Despre istoric am scris, despre filosofia care s-a format în urma experienței produse, speechuri cu Maharishi etc.

Toate acestea arată, cumva, că noi, instructorii de Meditație Transcendentală suntem foarte gravi, serioși și netulburați. Ei bine, citiți un pic mai departe.

Când ținem prezentări nu știm niciodată câte persoane vor veni. Nu are importanță câți s-au înscris pe site, pe Facebook, pe orice. Din cei care vin să asculte, iar nu știm câți vor învăța. Poate fi unul, pot fi cincisprezece la sfârșit. Este întotdeauna un mister și cumva și o bucurie în a urmări cum se întâmplă lucrurile.

Acum câteva săptămâni mă duc la o astfel de prezentare, cu oameni înscriși, cu tot ce trebuie. A fost o seară ploioasă, și deci foarte aglomerată în București (cine nu este din București să îi povestesc cândva despre trafic). Adică, nu a venit nimeni. Totul în regulă, am găsit ceva de lucrat pe laptop. La un moment dat plec, dar înainte să îi scriu lui Alexandru cum stau lucrurile. El este „celălalt” instructor de Meditație Transcendentală din București. Nu că am fi foarte mulți. Suntem patru în toată România.

Cum ce am spus mai sus că suntem foarte serioși este neadevărat, îi scriu ceva de genul: „Au fost atât de mulți că au stat în picioare. Nu am avut scaune suficiente. Sâmbătă la curs am 15 persoane.”. Cine a învățat Meditația Transcendentală știe deja că instruirea personală de sâmbătă este cam o oră de persoană. Deci cam 15 ore, sau poate 10-12 dacă faci un pic de acrobații. După care, tot pe chat îi mai pun niște puncte puncte, enter, iar puncte puncte, de câteva ori. Iar după îi spun că nu a fost nimeni și că dacă are curs în w/e sala este liberă.

Trece noaptea, mă trezesc. La un moment dat mă sună Alexandru. Vorbim noi una alta, după care, ezitant și foarte foarte serios mă întreabă cum fac sâmbătă. Dacă am nevoie de scaune pentru restul cursului, că mai aduce el de acasă. Și cum să facă să mă ajute sâmbătă și el și Alina (soția lui bună, frumoasă și cuminte). Eu stau un pic buimac, după care încep să înțeleg că citise doar prima parte a mesajului. Fiind un suflet bun și iubitor de semeni ca orice alt instructor de Meditație Transcendentală nu insist cu gluma și îl lămuresc repede că ajută să citești tot când primești un mesaj pe W/U.

Încă mai râdem, dacă este să întrebați, când ne reamintim. Ideea este că acel ‘life is bliss’ afectează instructorii mai mult decât pe oricine. În marea majoritate a timpului suntem atât de veseli că trebuie să fii atent ce întrebi. Mai ales dacă întrebi o năzbâtie. Răspunsul s-ar putea să fie pe măsura întrebării.

Deci, cam așa suntem noi instructorii. Foarte foarte serioși atunci când trebuie să fim serioși. În rest, veniți, ne cunoaștem și aflați voi.

Pe de altă parte vineri Alexandru și Alina fac cinci ani de când au învățat să mediteze. Acesta este cadoul meu pentru ei. La mulți ani dragilor!