Unitate și dualitate – Maharishi Mahesh Yogi
Maharishi ne vorbește despre Unitate și Dualitate. Ce este una, ce este cealaltă și care este legătura dintre ele. Doar că vorbește despre unitatea din ignoranță, dar și despre cea al celui complet iluminat. Și, de asemenea, despre dualitatea celui aflat în Nirvana, în Conștiința Cosmică, care observă cele două realități existând simultan – cea relativă, și infinitul absolutului.
Speechul are subtitrări în română, iar la sfârșit aveți și transcriptul.
Jai Guru Dev,
Andy
[Maharishi] Este un atribut al Atman, „drishta” în sanscrită este „drishta” … „sakshi” … martor.
„Drishta”, observator, inocent, neimplicat, observator. Deci, aceasta este însăși starea Existenței.
O activitate aparține copacului. Vezi asta este … asta este …
este Cunoașterea.
În starea de ignoranță, atunci când cineva nu este iluminat
Sinele și activitatea … ele sunt complet amestecate una cu cealaltă.
Observăm că eu fac asta … eu experimentez asta … eu iau asta … eu decid asta … Totul este …
acceptat, iar autorul [este] complet implicat.
Aceasta este din nou …
unitatea vieții. Nu există dualitate. Fac asta … Fac asta … Fac asta …
Eul este interesat … structura eului este interesată … este doar cineva complet implicat în acțiune.
Cel care face nu este diferit de … faptă, dar pe măsură ce
lumina înțelepciunii
crește,
făptuitorul se găsește … el însuși separat. Când făptuitorul se descoperă separat,
acțiunea a fost abandonată. Actorul este complet neimplicat.
Aceasta înseamnă că viața în care-ți părea a fi un întreg înainte este acum împărțită în două segmente.
Deci, ce s-a dezvoltat?
Dualitate pozitivă.
Dezvoltarea realității. Acesta este începutul Cunoașterii.
Că întregimea vieții care părea să fie una înainte
în starea de ignoranță, pare să se fi separat în două segmente. Una [este] conștiința pură, Existență, absolută, neimplicată.
Celălalt [este] domeniul de activitate în continuă schimbare. Deci, în primele etape …
acestea sunt primele etape … Conștiința Cosmică … o numim starea iluminării, dar când
ne uităm la starea finală a iluminării, atunci aceasta este doar cea mai timpurie stare de iluminare.
Deoarece conștiința este acum starea timpurie de iluminare, iar în această stare timpurie
de iluminare, cele două segmente ale vieții au fost separate.
Nu există nimic ca făptuitor și faptă … nicio implicare a făptuitorului … făptuitorul
complet separat de faptă. Deci, în primele etape ale iluminării, ceea ce crește este dualitatea.
Se începe a se trăi dualitatea, dualitatea completă în starea Conștiinței Cosmice … este un punct foarte vital,
un punct important. Starea Conștiinței Cosmice, pe care oamenii o percep ca fiind o realizare foarte mare,
permite să se trăiască doar dualitatea în viață.
Și când dualitatea devine o realitate pozitivă a vieții …
când dualitatea începe să fie trăită, atunci este baza care s-a format pentru unitatea vieții.
În Conștiința Cosmică începe să se trăiască dualitatea. Se trăiește starea de Existență, neimplicat
în același timp [se trăiește] acțiunea.
Se cunosc cele două segmente ale vieții în conștiința proprie. Aceasta și aceea, se știu amândouă.
Deci, aceasta este starea dualității, nu o putem numi unitate, ci doar dualitate. Deci, atunci când cineva începe să trăiască
cu adevărat în starea de dualitate, atunci această condiție a vieții oferă baza pentru
stabilirea unității. Pentru că dacă nu se trăiește dualitatea, cum poate exista o problema a unității?
În primele etape ale Cunoașterii se începe trăirea dualității,
iar apoi în domeniul dualității
se ajunge să se experimenteze
starea supremă a dualității … starea supremă în … în domeniul dualității … este acea
Existență plus experiența vieții cerești.
Starea obișnuită de dualitate este
se trăiește Existența, se experimentează că sunt departe de activitate și se acționează în lumea …
aceasta de natură pământească. Toate experiențele lumii de natură pământeană împreună cu Existenț produc
o stare comună,
brută a dualității.
Și când Existențaa începe să fie trăită împreună cu activitatea din domeniul ceresc …
în virtutea experienței cu ființe cerești, atunci dualitatea a atins gloria sa
supremă. Cu toate acestea, este dualitate. Când această dualitate a atins gloria sa supremă, atunci gloria
transcendentală a dualității este
că dualitatea ajunge la sfârșit și unitatea în această conștiință prevalează.
Deci, starea brută a dualității
este transformată în cea mai glorioasă stare supremă a dualității
și apoi este activată către starea de unitate în conștiința fericirii … Conștiința Divinității.
Deci, aceasta este … aceasta este …
linia de acțiune pentru cea mai înaltă realizare a vieții în unitate. Cea mai înaltă realizare a vieții este
că unitatea începe să fie trăită și că unitatea în Conștiința Divinității este de așa natură încât
prăpastia dintre făptuitor și faptă, care este o condiție sigură a vieții în Conștiința Cosmică
începe să se reducă … nu începe să se reducă … este minimizată la … la … la minim. Se reduce la
minimum posibil. Deci, eu și fapta mea nu suntem la fel de separați unul de altul ca înainte,
dar eu și lumea încep amândoi să fie apreciați în lumina Divinității,
în lumina experienței cerești. Deci, ceea ce domină este experiența cerească.
Eu și fapta, diferența dintre cele două se minimizează.
Devine minimă. Unul nu poate fuziona cu celălalt, unul nu poate deveni celălalt, eu nu pot deveni
fapta, iar fapta nu poate deveni eu, ci eu absolut și fapta și spațiul dintre ele .. …
spațiul se minimizează și fapta devine celestă … cea mai slăvită …
și acel mod ceresc slăvit este aproape unul cu Existența absolută.
Deci, glorificarea câmpului dualității este cea care produce în cele din urmă starea de unitate …
starea supremă de evoluție a vieții omului.
Deci, cineva începe să trăiască dualitatea, iar apoi dualitatea apare în unitate și acea unitate este unitatea în
iluminare. Altfel, această unitate fără a trăi dualitatea este doar unitatea din …
din ignoranță.
Amândoi, un om ignorant trăiește, de asemenea, viața, iluminatul trăiește și el viața și ambii par să
trăiască unitate, dar unitatea unuia este împlinirea vieții, în timp ce unitatea celuilalt este …
lipsa valorii depline a vieții. Este doar 50 la sută din viață, doar brutul …
unde lipsește cel mai prețios element.
Deci, cei care pledează
pentru principiul dualității vieții,
filosofia dualistă
ei … ei … ținta lor este Conștiința Cosmică care este țelul lor final.
Ei au această capacitate, pentru că orice om poate experimenta că viața este dualistă.
Aceasta și aceia complet separate.
Și cei care se ridică să vorbească despre unitate,
au această putere [de oferit] pentru ca orice om să vină și să experimenteze. Ridică-te de la această dualitate la unitate.
Deci, din câmpul multiplicității și al confuziei și al haosului și al schimbării în profunzime se ridică la dualitate, de
la dualitate la unitate. Este o realizare categorică. Este o experiență în viață.
Nu este o chestiune de principiu și
concepție ideologică abstractă, ci este realitatea vieții.
Mai întâi pășim spre dualitate, trăim dualitatea, experimentăm ce înseamnă dualitate și apoi de acolo
ne ridicăm la starea de unitate.
Pentru ca dualitatea să devină o parte a vieții,
trebuie să ajungem la Conștiința Transcendentală care vine din Meditația Transcendentală.
„Drishta”, observator, inocent, neimplicat, observator. Deci, aceasta este însăși starea Existenței.
O activitate aparține copacului. Vezi asta este … asta este …
este Cunoașterea.
În starea de ignoranță, atunci când cineva nu este iluminat
Sinele și activitatea … ele sunt complet amestecate una cu cealaltă.
Observăm că eu fac asta … eu experimentez asta … eu iau asta … eu decid asta … Totul este …
acceptat, iar autorul [este] complet implicat.
Aceasta este din nou …
unitatea vieții. Nu există dualitate. Fac asta … Fac asta … Fac asta …
Eul este interesat … structura eului este interesată … este doar cineva complet implicat în acțiune.
Cel care face nu este diferit de … faptă, dar pe măsură ce
lumina înțelepciunii
crește,
făptuitorul se găsește … el însuși separat. Când făptuitorul se descoperă separat,
acțiunea a fost abandonată. Actorul este complet neimplicat.
Aceasta înseamnă că viața în care-ți părea a fi un întreg înainte este acum împărțită în două segmente.
Deci, ce s-a dezvoltat?
Dualitate pozitivă.
Dezvoltarea realității. Acesta este începutul Cunoașterii.
Că întregimea vieții care părea să fie una înainte
în starea de ignoranță, pare să se fi separat în două segmente. Una [este] conștiința pură, Existență, absolută, neimplicată.
Celălalt [este] domeniul de activitate în continuă schimbare. Deci, în primele etape …
acestea sunt primele etape … Conștiința Cosmică … o numim starea iluminării, dar când
ne uităm la starea finală a iluminării, atunci aceasta este doar cea mai timpurie stare de iluminare.
Deoarece conștiința este acum starea timpurie de iluminare, iar în această stare timpurie
de iluminare, cele două segmente ale vieții au fost separate.
Nu există nimic ca făptuitor și faptă … nicio implicare a făptuitorului … făptuitorul
complet separat de faptă. Deci, în primele etape ale iluminării, ceea ce crește este dualitatea.
Se începe a se trăi dualitatea, dualitatea completă în starea Conștiinței Cosmice … este un punct foarte vital,
un punct important. Starea Conștiinței Cosmice, pe care oamenii o percep ca fiind o realizare foarte mare,
permite să se trăiască doar dualitatea în viață.
Și când dualitatea devine o realitate pozitivă a vieții …
când dualitatea începe să fie trăită, atunci este baza care s-a format pentru unitatea vieții.
În Conștiința Cosmică începe să se trăiască dualitatea. Se trăiește starea de Existență, neimplicat
în același timp [se trăiește] acțiunea.
Se cunosc cele două segmente ale vieții în conștiința proprie. Aceasta și aceea, se știu amândouă.
Deci, aceasta este starea dualității, nu o putem numi unitate, ci doar dualitate. Deci, atunci când cineva începe să trăiască
cu adevărat în starea de dualitate, atunci această condiție a vieții oferă baza pentru
stabilirea unității. Pentru că dacă nu se trăiește dualitatea, cum poate exista o problema a unității?
În primele etape ale Cunoașterii se începe trăirea dualității,
iar apoi în domeniul dualității
se ajunge să se experimenteze
starea supremă a dualității … starea supremă în … în domeniul dualității … este acea
Existență plus experiența vieții cerești.
Starea obișnuită de dualitate este
se trăiește Existența, se experimentează că sunt departe de activitate și se acționează în lumea …
aceasta de natură pământească. Toate experiențele lumii de natură pământeană împreună cu Existenț produc
o stare comună,
brută a dualității.
Și când Existențaa începe să fie trăită împreună cu activitatea din domeniul ceresc …
în virtutea experienței cu ființe cerești, atunci dualitatea a atins gloria sa
supremă. Cu toate acestea, este dualitate. Când această dualitate a atins gloria sa supremă, atunci gloria
transcendentală a dualității este
că dualitatea ajunge la sfârșit și unitatea în această conștiință prevalează.
Deci, starea brută a dualității
este transformată în cea mai glorioasă stare supremă a dualității
și apoi este activată către starea de unitate în conștiința fericirii … Conștiința Divinității.
Deci, aceasta este … aceasta este …
linia de acțiune pentru cea mai înaltă realizare a vieții în unitate. Cea mai înaltă realizare a vieții este
că unitatea începe să fie trăită și că unitatea în Conștiința Divinității este de așa natură încât
prăpastia dintre făptuitor și faptă, care este o condiție sigură a vieții în Conștiința Cosmică
începe să se reducă … nu începe să se reducă … este minimizată la … la … la minim. Se reduce la
minimum posibil. Deci, eu și fapta mea nu suntem la fel de separați unul de altul ca înainte,
dar eu și lumea încep amândoi să fie apreciați în lumina Divinității,
în lumina experienței cerești. Deci, ceea ce domină este experiența cerească.
Eu și fapta, diferența dintre cele două se minimizează.
Devine minimă. Unul nu poate fuziona cu celălalt, unul nu poate deveni celălalt, eu nu pot deveni
fapta, iar fapta nu poate deveni eu, ci eu absolut și fapta și spațiul dintre ele .. …
spațiul se minimizează și fapta devine celestă … cea mai slăvită …
și acel mod ceresc slăvit este aproape unul cu Existența absolută.
Deci, glorificarea câmpului dualității este cea care produce în cele din urmă starea de unitate …
starea supremă de evoluție a vieții omului.
Deci, cineva începe să trăiască dualitatea, iar apoi dualitatea apare în unitate și acea unitate este unitatea în
iluminare. Altfel, această unitate fără a trăi dualitatea este doar unitatea din …
din ignoranță.
Amândoi, un om ignorant trăiește, de asemenea, viața, iluminatul trăiește și el viața și ambii par să
trăiască unitate, dar unitatea unuia este împlinirea vieții, în timp ce unitatea celuilalt este …
lipsa valorii depline a vieții. Este doar 50 la sută din viață, doar brutul …
unde lipsește cel mai prețios element.
Deci, cei care pledează
pentru principiul dualității vieții,
filosofia dualistă
ei … ei … ținta lor este Conștiința Cosmică care este țelul lor final.
Ei au această capacitate, pentru că orice om poate experimenta că viața este dualistă.
Aceasta și aceia complet separate.
Și cei care se ridică să vorbească despre unitate,
au această putere [de oferit] pentru ca orice om să vină și să experimenteze. Ridică-te de la această dualitate la unitate.
Deci, din câmpul multiplicității și al confuziei și al haosului și al schimbării în profunzime se ridică la dualitate, de
la dualitate la unitate. Este o realizare categorică. Este o experiență în viață.
Nu este o chestiune de principiu și
concepție ideologică abstractă, ci este realitatea vieții.
Mai întâi pășim spre dualitate, trăim dualitatea, experimentăm ce înseamnă dualitate și apoi de acolo
ne ridicăm la starea de unitate.
Pentru ca dualitatea să devină o parte a vieții,
trebuie să ajungem la Conștiința Transcendentală care vine din Meditația Transcendentală.
Comenteaza