BLOG

O stare de conștiință este o stare fiziologică distinctă și măsurabilă în care se poate afla organismul nostru. Când suntem în stare de veghe, cea în care citiți aceste rânduri organismul are anumiți parametri chimici și fizici, undele cerebrale măsurabile prin EEG au un anumit tipar etc. Când dormim acești indicatori devin specifici acelei stări de conștiință iar când visăm la fel. Stările de conștiință așa cum le-a definit Maharishi sunt trei relative: adică starea de veghe, starea de somn profund fără vise și starea de vis; una transcendentală și încă trei stări înalte de conștiință: starea de conștiință cosmică, starea de conștiință divină, și starea de conștiință a unității.

În această stare de conștiință suntem conștienți de noi înșine și de mediul în care trăim. În această stare experimentăm în mod curent realitatea așa cum o percepem și o înțelegem, luăm decizii și suntem activi. Studiile arată că privarea de această stare de conștiință te transformă în timp într-o legumă. Organismul are nevoie de activitate pe atât de mult pe cât are nevoie de odihnă.

În această stare de conștiință nu suntem conștienți nici de noi înșine nici de mediul înconjurător. Este starea în care organismul se regenerează. Privarea de această stare de conștiință duce inevitabil la moartea organismului.

În starea de visare realitatea este iluzorie. Locul în care vă aflați poate fi în loc de o cameră o peșteră subacvatică, sau un avion. Nimic din acestă stare de conștiință nu este real. Este starea de conștiință prin care organismul elimină stres în mod spontan. Privarea de această stare de conștiință duce la pierderea sănătății mintale a subiectului. Tensiunile acumulate în timp nu mai pot fi eliminate iar mintea colapsează. Acumularea excesivă de stres dincolo de limitele în care organismul poate elimina asta în mod natural este o problemă a lumii moderne. Aici este locul în care practica regulată a Meditației Transcendentale ajută prin eliminarea stresului acumulat, într-un mod cât mai natural și lipsit de efort.

Este starea de conștiință în care Sinele rămâne doar cu el însuși. Se realizează acel ‘atman’ despre care se vorbește în scrierile vechi, adică sinele individual. Suntem conștienți de propria existență, în simplitatea, lipsa de limite și eternitatea ei și de nimic altceva. Expunerea regulată la această stare de conștiință regenerează sistemul nervos și restul fiziologiei, reîncarcă cu energie prin odihna profundă obținută – odihnă mult mai profundă decât cea din timpul somnului fără vise – și permite eliminarea spontană a stresului profund. Privarea de această stare de conștiință duce la nefericire.

Expunerea repetată la conștiință transcendentală obișnuiește sistemul nervos cu această stare și în timp începe să mențină în mod spontan. Sistemul nervos omenesc este cel mai dezvoltat de pe planetă și este capabil să mențină simultan două stări de conștiință, una relativă și pe cea transcendentală. Când acest proces este definitivat și tot stresul din organism este eliminat se poate spune că este vorba despre o altă stare de conștiință. Până și indicatorii fiziologici: fizici, chimici, EEG etc sunt alții decât cei din celelalte stări de conștiință. Maharishi a numit această stare de conștiință conștiință cosmică pentru că atunci viața este trăită 200%. 100% în relativ și 100% în absolut.

Este starea de conștiință de libertate infinită, în care partea muritoare din noi este trăită și susținută simultan de către starea de conștiință absolută, de către partea infinită și nemuritoare din noi. Limite și lipsa limitelor în același timp, conștiință de sine nelimitată 24/7 indiferent dacă suntem treji, dormim sau visăm. Aceasta este starea de Nirvana descrisă de Budha, sau starea de Yoga (de uniune) descrisă de sistemul Yoga definit de Maharishi Patanjali în Yoga Sutras. Practica regulată a Meditației Transcendentale duce inevitabil la stabilirea în timp a acestei stări de conștiință.

Mari Maeștrii Vedici au spus întotdeauna că abilitățile omului de a trăi stări superioare de conștiință nu se limitează la Conștiința Cosmică. Este cazul lui Adi Shankara care în acea perioadă de timp a ieșit din tăcerea în care un Maestru își trăiește existența pentru a explica unei India din acea perioadă acest lucru. În acea perioadă învățăturile budiste prindeau tot mai mult rădăcini iar Shankara a dorit să se adreseze giganților intelectuali ai acelor timpuri pentru a le spune să nu se oprească aici. Că starea de libertate infinită trebuie trăită în extazul uniunii cu Divinitatea. Nu știm de ce Buddha nu a vorbit despre asta. Poate nu a dorit, poate a făcut-o iar mesajul său a fost pierdut așa cum se întâmplă datorită curgerii timpului.În procesul stabilirii Conștiinței Divine simțurile încep și ele să se purifice iar realitatea relativă pe care o percepem cu toții începe să fie văzută în profunzimea sa. Există galaxii, sisteme solare, planete, continente, oameni, celule, molecule, atomi, sub-atomi etc.

Realitatea este compusă din straturi, de la cel mai grosier la cel mai subtil. Se poate presupune că unele din cărțile sfinte au fost scrise de oameni aflați pe acest nivel de conștiință și cărora le era accesibil detaliul Creației. Maharishi spunea că pentru a ajunge să cunoști Creatorul trebuie să pornești de la Creație. Așa cum cineva care dorește să cunoască artistul care a creat o capodoperă, pornește de la capodopera sa și poate că, în timp, admirând atât de mult ceea ce vede cel care a creat acel lucru, va dori să îl cunoască pe acest admirator al său, la fel cel care admiră Creația în toată măreția sa și este încântat de aceasta, i se poate oferi șansa de a cunoaște Creatorul.Trebuie precizat un lucru. Meditația Transcendentală te duce de la nivele relative de conștiință la Conștiință Cosmică prin experimentarea constantă a Conștiinței Transcendentale. De aici la Divinitate este o altă poveste. Nu mai merge cu un mijloc mecanic.

Această stare de conștiință este apogeul a ceea ce poate experimenta o ființă omenească iar Maharishi a insistat întotdeauna că fiecare ființă omenească nu este doar capabilă să ajungă la ea dar este dreptul său de a o obține și de a o trăi. Aceasta este starea de conștiință în care au fost dintotdeauna Maeștrii Vedici. Se spune că de la Conștiința Divină la Conștiința Unității nu mai trebuie făcut nimic pentru a face posibilă această evoluție. Că este doar o chestiune de timp. Când cel mai subtil nivel al realității relative, al Creației, este experimentat simultan cu valoarea sa absolută, vine un moment în care se realizează că de fapt este același lucru, iar atunci ceea ce este înăuntru este și afară, iar tot ce se poate experimenta este Sinele.