BLOG

Păreri greșite despre meditație

Părerile greșite despre meditație le-am auzit de la Dr Bevan Morris (al treilea de la stânga la dreapta) în 2014 când a venit în România. În 2014 era Președintele Maharishi International University. În 2014 am încheiat și eu cursul de instructori de Meditație Transcendentală și, printre altele, am fost șoferul a doi Raja în drum spre Mamaia. Aceasta aduce unele beneficii dacă ai curiozități și vrei să întrebi una sau alta.

Aceste păreri greșite despre meditație le-am notat repede pe când Dr Morris susținea o prezentare într-o aulă a facultății de Agronomie din București. La început am făcut doar un filmuleț, dar pare o idee bună să fie și scrise.

Este greu

Adică, trebuie să te chinui, să depui efort. Să fie greu. Efortul este împotriva evoluției. Totul în natură curge pe calea minimului efort. Dacă ați nimerit undeva unde trebuie să fie greu și să vă chinuiți poate ați nimerit undeva greșit.

Durează mult până ai rezultate

Adică, fă asta, după care mai vorbim peste 5-10 ani când poate se întâmplă ceva. Dacă nu se întâmplă înseamnă că trebuie să mai aștepți sau sigur ai făcut tu ceva greșit. Să ai răbdare, da? Deci, iar cred că nu sunteți unde trebuie.

Este nepractică

O fac oamenii care au foarte mult timp liber. Cei care vor să aibă un hobby, sau cei care vor să se laude prietenilor că ei meditează. Nimic mai puțin adevărat. Când transcendem obținem mai multă energie, mai multă creativitate, eliminăm stres și tensiuni în mod spontan. Niciodată nu medităm de dragul meditației. Întotdeauna medităm pentru ce se întâmplă cu noi între meditații.

Este doar pentru pustnici

Dacă nu ești un retras din viață, dacă nu ai de a face cu lumea așa cum o știm noi și nu te duci în pădure singur să faci nu știu ce tehnică secretă sigur nu ai rezultate. Nimic mai greșit. Căile au fost întotdeauna două. Pentru cei din lume, cei care doresc ca dorințele lor să se împlinească, și pentru cei retrași din lume. Aceștia din urmă își doresc să nu își dorească.

Acum, aici există o urmă de adevăr. Ideea este că te naști pustnic sau om din lume. Nimeni nu te face așa. Dacă ai familie, copii și ți se oferă ocazia să te retragi din viață și ești născut să fii pustnic atunci pleci fără să eziți. Asta este ce îți dorești tu mai mult și mai mult. Dacă te-ai născut să fii în lume, degeaba te duci tu în pădure singur pentru că te vei întoarce. Majoritatea dintre noi suntem ființe sociale. Avem nevoie de compania celorlalți.

Timpul le macină pe toate. Această Cunoaștere este dată de către un Maestru, după care timpul o disipă până când nu mai rămâne nimic. După care un al Maestru o revigorează și tot așa. Pe măsură ce timpul macină, Cunoașterea tinde să rămână acolo unde oamenii sunt mai dedicați. Iar aceștia au fost întotdeauna pustnicii. De aceea se rămâne cu ideea că doar tehnicile pentru ei există. Că trebuie să fii pustnic pentru a avea rezultate în această direcție. Ceea ce este greșit.