Orice există are conștiință – Maharishi Mahesh Yogi
De data aceasta Maharishi ne vorbește despre conștiința omniprezentă. Cum totul are sau, mai curând este conștiință. Depinde doar cât de conștientă de ea însăși este această conștiință. Sunt zece minute de ascultat și are subtitrări în limba română. De asemenea, la sfârșit am adăugat și transcriptul.
Despre ce vorbește Maharishi devine evident, la un moment dat, chiar și celor care nu sunt atât de dezvoltați. Am propria mea încercare de a explica această perspectivă asupra lucrurilor. Nu mă compar cu Maharishi dar înțeleg că ajută să abordezi ceva din mai multe unghiuri. Dacă nu ați ascultat și aveți timp și dorință găsiți aici: „Cum se iluminează iarba și copacii„.
Deci, orice există are conștiință.
Jai Guru Dev,
Andy
[Public]: Maharishi, Jai Guru Dev
Ai spus că … Existența este conștiință pură și, de asemenea, ai spus că tot ceea ce există
în virtutea existenței sale, este alcătuit din Existență.
Tot ceea ce există are conștiință?[Maharishi]: Unele lucruri mai puțin, altele mai mult.
Aceasta este relativitatea.
Undeva mai puțin, undeva mai mult, dar conștiința este acolo.
Vezi această petală, cât de mult … dacă o vezi îndeaproape, poți vedea sistemul nervos al petalei
și se dezvoltă în ceva.
Oamenii au descoperit că dacă … iubești o floare și aceasta începe să înflorească din mugur
și cumva oamenii chiar spun că dacă îi pui muzică florii, așa, așa,
ea se dezvoltă mai mult și simte.
Iubirea ta este simțită chiar de copaci, de plante, de flori, de asta și de asta.
Totul în creație are conștiință.
Undeva este mai puțin și undeva mai mult.
Vezi, este ca soarele, strălucește peste tot și se reflectă dintr-o apă limpede
dintr-o bucată de diamant, dintr-o apă verde, dintr-o apă galbenă.
Reflecţie. Această reflecție se numește conștiință.
Noi avem un sistem nervos, copacii au un sistem nervos, totul are un sistem nervos.
Și apoi a simți, toate animalele … vacile simt, sunt bune cu puii lor
puii simt, sunt buni cu mama lor.
În turma de o mie de vaci, lași un vițel și va merge, va merge, va merge
și iată …
999 de vaci vor fi eliminate și el își găsește mama.
Deci există o afinitate, afecțiune, sentiment, recunoaștere, înțelegere.
Toate aceste valori ale conștiinței se găsesc peste tot.
În unele sisteme nervoase conștiința se reflectă mai mult decât în altele.
Aceeași Existență omniprezentă se reflectă ca și conștiință, conștiință individuală
în sistemele nervoase individuale.[Public]: Mă gândeam la lucruri precum obiecte neînsuflețite,
cum ar fi pietrele și alte lucruri care nu au sisteme nervoase așa cum le știm noi.[Maharishi]: Te uiți la piatră și are un sistem nervos.
Din punct de vedere biologic, s-ar putea să nu-l numim sistem nervos, dar în sens general,
dacă sistemul nervos ar putea însemna o structură a existenței
într-un sens general, dacă sistemul nervos ar putea însemna o structură a existenței, atunci totul are o structură.
Și dacă această structură este limita individualității sale
și dacă există altceva ca Existență, omniprezentă, atunci acea Existență se reflectă prin ea.
Acum, dacă cel ce reflectă nu este suficient de bun, reflexia nu va fi suficient de bună.
Dacă reflexia este mai multă, atunci cel ce reflectă… noi suntem … ne uităm acolo pe perete și acolo pe perete
nu vedem nicio reflexie a noastră.
Dar dacă pui un geam aici și un geam acolo și o oglindă, atunci putem vedea reflexia.
Deci, reflexia a fost întotdeauna acolo, dar deoarece calitatea celui ce reflectă
nu a fost rafinată, nu am putut vedea reflexia.
Dar doar pentru că nu am putut vedea asta, nu înseamnă că nu a fost acolo.
Numai că nu am putut-o vedea. Deci, există o reflectare a Existenței pe care o vedem la un animal, o furnică, un elefant, un om.
Putem vedea ce se întâmplă aici și acolo, dar mai putem vedea și că totul crește, crește, crește.
Totul crește, crește, crește.
Ceva poate să nu crească, poate rămâne stagnant, inerție.
Dar acesta este acel sistem nervos care reflectă zero din valoarea Existenței.
Dar numai în sensul activității. În sensul existenței, știm că are o existență.
Are o … este o particulă, are o existență.
Și acum, cu fizica, știm că totul are o mare activitate.
Toate particulele fine, electronii care circulă cu o viteză atât de mare tot timpul, nu vedem,
dar chiar și activitatea este acolo. Deci, pentru existență nu trebuie să fie activitate.
Pentru evoluție activitatea este necesară.
Și pentru că tot ceea ce există, există prin schimbare
și schimbarea are o valoare în evoluție. Forța evoluției dă direcția evolutivă spre schimbare.
În caz contrar, o singură schimbare și existența va dispărea, dar nu dispare.
Continuă și continuă și continuă.
Oamenii din domeniul medical ne spun că în aproximativ șapte ani sau cam așa, toate celulele se schimbă.
Nu se schimbă odată brusc, ci tot timpul se schimbă, se schimbă, se schimbă.
Deci, această continuitate prin schimbare este caracteristica forței evoluției.
Existența, se schimbă mereu…dacă nu ar fi susținută
de forța evoluției, într-o singură schimbare totul ar dispărea.
Deci, atunci când spunem existență, valoarea evoluției este cuprinsă în ea.
Existența este posibilă doar pe platforma evoluției.
Tot ceea ce există, există pentru că evoluează, evoluează, evoluează, evoluează.
În domeniul relativ totul se schimbă, dar evoluează și aceasta este forța existenței.
Și oriunde este creație, este Existență.
Existență, indiferent dacă este activă sau inactivă.
Poate că suprafața exterioară a fiecărei ființe este inactivă,
dar adânc în ea totul este activ
Așadar
Așa că, ceea ce învățăm din aceasta este că
aceeași Existență este reflectată prin virtutea sistemelor nervoase individuale
ca ființă individuală, conștiință individuală, conștientizare individuală.
Acum, indiferent de calitatea conștiinței,
indiferent dacă este 100% conștiință pură, 90% conștiință pură, 50% conștiință pură, 1% conștiință pură
0.000009 la sută din conștiința pură,
indiferent cât de puțin sau de mult, conștiința este susținută de acea existență individuală.
Oricum ar fi, asta se datorează structurii sale, sistemului său nervos.
Același soare este văzut ca o reflexie verde din apa verde, ca reflexie galbenă din apa galbenă.
În acest fel, calitatea diferită a reflecțiilor depinde de diferențele celui ce reflectă
dar ceea ce este reflectat este același.
Existența este aceeași.
Deci
Da, asta stabilește lucrurile.
Ai spus că … Existența este conștiință pură și, de asemenea, ai spus că tot ceea ce există
în virtutea existenței sale, este alcătuit din Existență.
Tot ceea ce există are conștiință?[Maharishi]: Unele lucruri mai puțin, altele mai mult.
Aceasta este relativitatea.
Undeva mai puțin, undeva mai mult, dar conștiința este acolo.
Vezi această petală, cât de mult … dacă o vezi îndeaproape, poți vedea sistemul nervos al petalei
și se dezvoltă în ceva.
Oamenii au descoperit că dacă … iubești o floare și aceasta începe să înflorească din mugur
și cumva oamenii chiar spun că dacă îi pui muzică florii, așa, așa,
ea se dezvoltă mai mult și simte.
Iubirea ta este simțită chiar de copaci, de plante, de flori, de asta și de asta.
Totul în creație are conștiință.
Undeva este mai puțin și undeva mai mult.
Vezi, este ca soarele, strălucește peste tot și se reflectă dintr-o apă limpede
dintr-o bucată de diamant, dintr-o apă verde, dintr-o apă galbenă.
Reflecţie. Această reflecție se numește conștiință.
Noi avem un sistem nervos, copacii au un sistem nervos, totul are un sistem nervos.
Și apoi a simți, toate animalele … vacile simt, sunt bune cu puii lor
puii simt, sunt buni cu mama lor.
În turma de o mie de vaci, lași un vițel și va merge, va merge, va merge
și iată …
999 de vaci vor fi eliminate și el își găsește mama.
Deci există o afinitate, afecțiune, sentiment, recunoaștere, înțelegere.
Toate aceste valori ale conștiinței se găsesc peste tot.
În unele sisteme nervoase conștiința se reflectă mai mult decât în altele.
Aceeași Existență omniprezentă se reflectă ca și conștiință, conștiință individuală
în sistemele nervoase individuale.[Public]: Mă gândeam la lucruri precum obiecte neînsuflețite,
cum ar fi pietrele și alte lucruri care nu au sisteme nervoase așa cum le știm noi.[Maharishi]: Te uiți la piatră și are un sistem nervos.
Din punct de vedere biologic, s-ar putea să nu-l numim sistem nervos, dar în sens general,
dacă sistemul nervos ar putea însemna o structură a existenței
într-un sens general, dacă sistemul nervos ar putea însemna o structură a existenței, atunci totul are o structură.
Și dacă această structură este limita individualității sale
și dacă există altceva ca Existență, omniprezentă, atunci acea Existență se reflectă prin ea.
Acum, dacă cel ce reflectă nu este suficient de bun, reflexia nu va fi suficient de bună.
Dacă reflexia este mai multă, atunci cel ce reflectă… noi suntem … ne uităm acolo pe perete și acolo pe perete
nu vedem nicio reflexie a noastră.
Dar dacă pui un geam aici și un geam acolo și o oglindă, atunci putem vedea reflexia.
Deci, reflexia a fost întotdeauna acolo, dar deoarece calitatea celui ce reflectă
nu a fost rafinată, nu am putut vedea reflexia.
Dar doar pentru că nu am putut vedea asta, nu înseamnă că nu a fost acolo.
Numai că nu am putut-o vedea. Deci, există o reflectare a Existenței pe care o vedem la un animal, o furnică, un elefant, un om.
Putem vedea ce se întâmplă aici și acolo, dar mai putem vedea și că totul crește, crește, crește.
Totul crește, crește, crește.
Ceva poate să nu crească, poate rămâne stagnant, inerție.
Dar acesta este acel sistem nervos care reflectă zero din valoarea Existenței.
Dar numai în sensul activității. În sensul existenței, știm că are o existență.
Are o … este o particulă, are o existență.
Și acum, cu fizica, știm că totul are o mare activitate.
Toate particulele fine, electronii care circulă cu o viteză atât de mare tot timpul, nu vedem,
dar chiar și activitatea este acolo. Deci, pentru existență nu trebuie să fie activitate.
Pentru evoluție activitatea este necesară.
Și pentru că tot ceea ce există, există prin schimbare
și schimbarea are o valoare în evoluție. Forța evoluției dă direcția evolutivă spre schimbare.
În caz contrar, o singură schimbare și existența va dispărea, dar nu dispare.
Continuă și continuă și continuă.
Oamenii din domeniul medical ne spun că în aproximativ șapte ani sau cam așa, toate celulele se schimbă.
Nu se schimbă odată brusc, ci tot timpul se schimbă, se schimbă, se schimbă.
Deci, această continuitate prin schimbare este caracteristica forței evoluției.
Existența, se schimbă mereu…dacă nu ar fi susținută
de forța evoluției, într-o singură schimbare totul ar dispărea.
Deci, atunci când spunem existență, valoarea evoluției este cuprinsă în ea.
Existența este posibilă doar pe platforma evoluției.
Tot ceea ce există, există pentru că evoluează, evoluează, evoluează, evoluează.
În domeniul relativ totul se schimbă, dar evoluează și aceasta este forța existenței.
Și oriunde este creație, este Existență.
Existență, indiferent dacă este activă sau inactivă.
Poate că suprafața exterioară a fiecărei ființe este inactivă,
dar adânc în ea totul este activ
Așadar
Așa că, ceea ce învățăm din aceasta este că
aceeași Existență este reflectată prin virtutea sistemelor nervoase individuale
ca ființă individuală, conștiință individuală, conștientizare individuală.
Acum, indiferent de calitatea conștiinței,
indiferent dacă este 100% conștiință pură, 90% conștiință pură, 50% conștiință pură, 1% conștiință pură
0.000009 la sută din conștiința pură,
indiferent cât de puțin sau de mult, conștiința este susținută de acea existență individuală.
Oricum ar fi, asta se datorează structurii sale, sistemului său nervos.
Același soare este văzut ca o reflexie verde din apa verde, ca reflexie galbenă din apa galbenă.
În acest fel, calitatea diferită a reflecțiilor depinde de diferențele celui ce reflectă
dar ceea ce este reflectat este același.
Existența este aceeași.
Deci
Da, asta stabilește lucrurile.
Comenteaza