BLOG

Am vorbit cu o doamnă care a învățat să mediteze acum un an și un pic dorind să știu cum îi merge cu meditația și dacă pot ajuta cu ceva. Mi-a spus că se simte vinovată pentru că nu a meditat. Nimic surprinzător, deși când a început a fost foarte mulțumită și entuziastă așa cum sunt mai toți. Și totuși se ajunge și aici.

La un moment dat mi-a spus că i s-a zis că „nu a venit vremea” pentru așa ceva. Cum am mai auzit asta mi-am zis că ia uite că se aplică și celor care au învățat și celor care nu au învățat. Da, din când în când aud asta cu „nu a venit vremea”.

Mai jos vă dau răspunsul meu și sper eu să vă ajute să înțelegeți și să vă motiveze. Întotdeauna am spus că după ce ai învățat să meditezi eu mă simt ca o cheerleader, care de pe margine încurajează „meeediiiteaaază, meditează, acum, acum, mediiiitează”, cu pampoane și tot restul. O imagine nu foarte demnă, dar care este extrem de acurată în ce privește rolul. Eu nu pot să meditez în locul vostru, nimeni nu poate.

La fel, nimeni nu poate să învețe în locul vostru. Trebuie să găsești resurse, timp și motivație pentru ca să o faci. Nu există scurtături. ACEASTA este scurtătura.

Și acum răspunsul meu pentru „nu a venit vremea”.

Vremea există și pentru frunze și pentru oameni
Întotdeauna poți să alegi, o frunză nu poate
Plus, această meditație este foarte ușoară. Când cineva ‘nu poate’, este doar stres, atât. De obicei la nivelul de suprafață care îți ‘șoptește’: nu face asta, este atât de rău, mai bine mai târziu, vei suferi dacă faci asta, este atât de obositor iar tu vrei să te odihnești etc.
Toate sunt iluzii și minciuni. Dacă găsești abilitatea să te strecori printre ele, să te așezi și să închizi ochii îți vei reaminti foarte repede, aproape imediat, cât de ușor și plăcut este. Iar ceea ce îți ‘șoptea’ mai devreme va mai pierde puțin teren… Pentru că aceleași impulsuri sunt cele care te țin prizonieră și îți fac viața grea și te chinuie.
Karma 🙂
Tot ce pot face eu după ce te-am învățat este să te încurajez. Nu pot să fac în locul tău acțiunea. Nimeni nu poate.
Poți uda o plantă, dar ea trebuie să crească. Să aibă voința de a crește, de a fi mai mult, indiferent de terenul pe care crește. Unde crește este karma, rezultatul acțiunilor trecute. Unii au nevoie de pământ cu pH special, de soare în anumit unghi etc, alții cresc cu forță spre mai mult chiar și printr-o crăpătură în asfalt. Soarele interior ne cheamă pe toți, da. Și da, aici poate a venit sau nu timpul.

(este o discuție pe WhatsApp).