BLOG

Squaw Valley, SUA; 1968

MAHARISHI: Când un om obișnuit își părăsește corpul este o durere foarte mare. Atunci când un om realizat își părăsește corpul este experiența celei mai mari fericiri – extaz. De ce? Pentru că starea de iluminare vine prin a fi de multe ori fără să fi conștient de corp. Rata metabolică ajunge la nul. De milioane de ori starea metabolică a ajuns la nul.

Și în acea stare ce am experimentat? Conștiința extazului – în timpul meditației. Deoarece starea de iluminare este rezultatul ajungerii de milioane de ori la acel moment de conștiință pură, [stare] transcendentală, asta înseamnă că fizic corpul ajunge la acea liniște.

În timpul meditației mintea devine mai fină și mai fină și mai fină, apoi se dezasociază de corp. De asemenea, Prana – adică respirația – devine mai fină și mai fină și mai fină și mai fină, apoi, în cele din urmă, în conștiința transcendentală, se dezasociază de corp. Deci, simțurile – pe baza aspectului mai fin al simțurilor – încep să funcționeze mai bine, mai fine, mai fine, cele mai fine aspecte ale simțurilor încep să funcționeze. Atunci simțurile rămân în urmă. Zona simțurilor rămâne în urmă și nu mai există în conștiința transcendentală.

Ce se întâmplă în acea perioadă? Prana se dezasociază de corp, iar mintea se dezasociază de corp, simțurile se dezasociază de corp. Toată această dezasociere a corpului subtil, sau a omului interior, a fost o obișnuință. Experiența a fost că atunci când toate aceste [lucruri] se despart de corp, atunci conștiința extazului este experiența directă.

Și, prin urmare, atâta timp cât mecanismul funcționează prin dezasocierea acestor aspecte subtile, experiența este cea a conștiinței pure sau a conștiinței extazului. Deci, ultima experiență pe care corpul o poate oferi va fi de conștiința extazului atunci când corpul subtil începe să se dezasocieze și să se desprindă. Acesta este timpul morții [fizice]. Deci, moartea [fizică] a unui om iluminat este doar același fenomen de transcendere și dobândire a conștiinței transcendentale.

În cazul celorlalți

În timp ce în cazul celorlalți care nu au experimentat dezasocierea omului interior de corp – care nu au experimentat niciodată asta, atunci este foarte groaznic ca privirea să se despartă de ochi. Este un lucru foarte groaznic pentru simțul atingerii să se despartă de mâini. Chiar așa. Foarte groaznică experiența durerii. Foarte mare. Pentru simțul auzului să se despartă de urechi, de întregul mecanism.

Vă puteți imagina cum plânge  un om dacă casa lui nu este asigurată [râsete]. Dacă nu are cârlig de siguranță, nu este asigurat. Apoi, dacă casa începe să cadă și arde. El strigă și vede că oh, ce plafon frumos am făcut cu o muncă atât de mare și cu o dragoste atât de mare și asta și asta, iar acum se prăbușește și cade și cade. Tot ceea ce a construit atât de scump și cu o asemenea mare dragoste, bucurie și muncă – totul se prăbușește. Începe să plângă când totul se prăbușește. O durere atât de mare în momentul morții – pentru cineva care nu a știut să se despartă de corpul său.

Și, în Meditația Transcendentală, de fiecare dată când [medităm], ne dezasociem de corp și de data aceasta experiența este conștiința extazului. O experiență grozavă. Este ca cineva a cărui asigurare este mult mai mare decât valoarea casei. [Râsete] Când începe să ardă, mai pune un pic de benzină acolo. [Râsete] Îi place asta pentru că este agățat de siguranță. Deci, nu este o pierdere.

Părăsirea corpului în Conștiința Unității

Deci, experiența morții unui om iluminat este aceeași experiență a transcenderii ca atunci când medităm. Deci, aceasta este o binecuvântare pentru cei iluminați și cea mai mare suferință pentru ignoranți. Aceasta este diferența și de aceea este întotdeauna gata să moară. Nu contează ce se întâmplă. Mereu gata să moară înseamnă că nu este gata să moară, dar nu-i pasă să moară oricând.