BLOG

MAHARISHI: Specii mai prejos decât omul evoluează în acord cu sistemul setat de Mama Natură. Toată activitatea este în așa fel încât se nasc într-un fel și mor într-un fel și astfel evoluează și evoluează.

Când vine vorba despre om, despre speciile omenești, sufletul este capabil să mărească viteza evoluției sau să o deterioreze, să meargă în direcția opusă pentru că sistemul nervos este suficient de evoluat pentru ca să fie liber de grija directă a Mamei Natură. De aceea evoluția omului depinde de om.

Întrebare: Ce se întâmplă când un om a evoluat atât de mult pe cât de mult poate evolua [un om]?

MAHARISHI: Atunci începe să trăiască viața deplin în conștiința fericirii/extazului și totul este pretutindeni frumos și la locul lui, și deasemeni atunci îi poate ajuta pe alții.

Întrebare: (?)

MAHARISHI: Poate, ieri spuneam că poate să meargă în acel câmp celest al vieții, dacă dorește. Dar nimeni nu se preocupă de asta (râsete).

Acum ce se întâmplă? Trebuie să știți asta în profunzimea sa. Vedeți, obținând acea neimplicare completă din activitate – dorind este neimplicat, acționând este neimplicat – în acea stare de conștiință a extazului împlinirea vieții este obținută.

În starea de Conștiință Cosmică acela trăiește acea existența Cosmică, acea Existență Eternă, atât de complet încât oricare i-ar fi dorința, este doar un martor al acelei dorințe. Oricare este acțiunea, este doar un martor al acelei acțiuni. Orice ambiție ar fi el este martor al acestei ambiții și al unor astfel de lucruri. Martorul la orice poate continua atât de mult cât cineva are sistemul nervos funcțional.

Când corpul încetează să funcționeze, atunci el rămâne ceea ce era cât timp acel corp a fost viu. Ceea ce rămâne este Existența omniprezentă fără un instrument de activitate, fără un instrument al dorinței, fără un instrument al experienței. Ceea ce pierde prin moarte este instrumentul experienței, instrumentul acțiunii.

Altfel, el nu pleacă nicăieri pentru că el este deja în plinătatea statutului său și când are un corp și când corpul se restrânge, în ambele cazuri. Nimic nu i se întâmplă. Statutul său de viață eternă este menținut pentru totdeauna. Doar instrumentul de funcționare încetează. Nimic nu i se întâmplă lui.

Întrebare: Unde este menținut?

MAHARISHI: Aceasta este baza întregii creații, viață omniprezentă și Existență omniprezentă pentru că deja este la nivelul de experiență al existenței Cosmice. Odată ce a obținut acea Conștiință Cosmică, trăiește aspectul dublu al vieții, Cosmic și individual. Dar individual este datorat activității. Cosmic este propria Existență Absolută.

Odată ce a obținut statutul absolut, nimic nu mai este de obținut. Este doar omul neîmplinit care nu a obținut Conștiința Cosmică, care nu a pășit în acea stare nepieritoare a vieții în timpul vieții sale; care își părăsește corpul. El se duce într-un alt corp în care poate obține împlinirea în acord cu dorințele sale.

Nu există nicio dorință pentru el (omul în Conștiință Cosmică) care îl poate face să se nască din nou. Chiar dacă dorește – în primul rând nu poate dori în acea împlinire (a Conștiinței Cosmice) – și oricare ar fi dorințele, nu îl mai ating; și de aceea, dorințele nu-l mai pot atrage să se nască. Se ridică deasupra robiei vieții și morții și a tot ce reprezintă acestea.

Întrebare: Unde se ridică deasupra, ce fel de stare este aceasta?

MAHARISHI: Aceasta este starea pe care o experimentează pe durata vieții. Dacă a obținut acea stare a Existenței în timpul vieții, atunci a obținut-o și gata. Sau, dacă nu a obținut-o în totalitate, atunci se va naște undeva și va încerca și va medita mai mult și mai mult și mai mult și atunci o va obține (râsete).