BLOG

Despre piedici

Uneori ne întrebăm de ce apar piedici chiar și în acțiuni benefice pentru noi sau pentru alții. În orice am încerca să facem să găsește ceva, sau cineva care are ceva de obiectat, fie la vedere, fie pe ascuns. Mai mult, mai puțin, dar măcar o dată în viață ne-am lovit de aceasta.

Maharishi spunea că legile naturii sunt aceleași la orice nivel al realității. Doar că uneori funcționează într-un fel, iar alteori în alt fel în funcție de contextul în care se manifestă. Tot el ne spune că acele „divinități” vedice, acei deva sau devatta, sau zei (cu z mic) sunt de fapt legi ale naturii. Impulsurile inteligenței cosmice care formează realitatea relativă în ansamblul ei. Uneori natura ne ajută, uneori ne mai pune piedici.

Acum multă vreme am găsit ceva minunat într-una din Upanishadele pe care tot încercam să le deslușesc, în Brihadaranyak. Se referă la realitatea ultimă, și cumva la piedicile care pot apărea în calea celui care are dorința de a o realiza. Desigur, pe lângă o realitate subtilă există și mult simbolism. Puneți aceasta în contextul că legile naturii sunt aceleași peste tot și poate veți înțelege de ce unii oameni din jurul vostru pot funcționa ca o piedică.

Ce spun Upanishadele

Mai jos un citat dintr-o traducere a lui Radu Bercea – Cele mai vechi Upanishade.

Într-adevăr, la început Acesta era Brahman. El și-a dat seama de sine însuși: “Eu sunt Brahman”. De aceea, a devenit acest Tot. Oricare dintre zei se deștepta întru cunoașterea acestuia, devenea el însuși acesta; la fel și dintre rishi, la fel și dintre oameni. Văzând aceasta rishi Vamaveda a început prin a spune: “Eu am fost Manu și Surya”. Chiar și în ziua de azi, cel care își dă seama astfel: “Eu sunt Brahman”, acela devine Totul și nici măcar zeii nu pot să-l împiedice, căci el este Sinele (atman) lor. Iar cel care meditează la zeitate ca fiind altcineva: “Alta este ea și altul sunt eu”, acela nu știe. El este pentru zei întocmai ca o vită. Într-adevăr, așa cum omului în sunt de folos multe vite, la fel zeilor le este de folos fiecare om în parte. Și dacă ți se ia o singură vită, tot este neplăcut, dar mai multe! De aceea, lor nu le place ca oamenii să știe aceasta.

Brihadaranyaka Upanishad, cartea întâi, capitolul 4, sloka 10

Despre Brahman

În Upanishade Brahman este realitatea ultimă, este Totul. Tot ce este văzut, nevăzut, manifest sau nemanifest, relativ și absolut.

Concluzie personală

Peste tot există individualități care sunt mulțumite de situația lor și care găsesc periculoasă pentru poziția lor faptul că alții ar putea crește și cunoașterea pe care aceștia ar putea-o obține. Mai ales cunoaștere de sine. Și nu mă refer la o înțelegere intelectuală a sinelui ci la experiența directă. Dar mai mult despre aceasta într-o postare viitoare.