Despre oameni
Articolul acesta își are originea în confuzia omniprezentă datorată pandemiei. Că suntem buni. Că suntem răi. Că ar trebui așa, că ar trebui altfel. Lucruri care se bat cap în cap.
O altă perspectivă
Acum, să încercăm să vedem lucrurile dintr-o altă perspectivă. Pentru aceasta va trebui să facem un mic efort de imaginație. Să presupunem doar și pentru câteva minute că există acea evoluție dincolo de viața pe care o trăim acum. Că există mai mult, lucruri care nu se văd cu ochiul liber, dar despre care cărți vechi vorbesc. Să prespunem că există impulsuri foarte negative, dar și foarte pozitive în conștiință și să le spunem zei și demoni. Că impulsurile mai puțin evoluate sunt în zona animalelor, conduse de impulsuri instinctuale puternice. Și făcând noi acest mic efort de imaginație ajungem la oameni.
Din această perspectivă oamenii sunt cei care încă nu s-au hotărât încă. Au evoluat suficient, dar încă nu știu ce să aleagă. Să se dezvolte? Sau să se lase iar și iar mânați de impulsurile primare și să mănânce și să facă orice nemăsurat în această direcție? Să încerce să fie mai buni și să ajute? Sau să fie prefăcuți, mimând toate calitățile bune doar pentru a-și găsi fericirea în suferința celorlalți? Păstrăm acest efort de imaginație simplu, nu adăugăm și samsara, sau ‘roata’ renașterilor succesive până te hotăraști odată ce vrei de fapt. Pentru că dacă adăugăm și asta complicăm lucrurile, unii cresc pentru a decade, pentru a crește iar și tot așa până se satură.
Tot spectrul
Pe scurt, specia omenească acoperă tot spectrul. De la cei buni, la cei malefici, de la cei care cred și vor să se dezvolte, la cei care se lasă pradă complet simțurilor fără niciun discernământ. Desigur, și de la cei geniali la cei proști ca noaptea. Unde pentru mine prost nu înseamnă acea insultă, ci pur și simplu cineva incapabil să înțeleagă măcar consecințele propriilor acțiuni. Cum lucrurile sunt amestecate, cel foarte inteligent nu înseamnă că are și o inimă bună – poate fi un ticălos desăvârșit. La fel, lipsa geniului poate exista cu o inimă dezvoltată, plină de compasiune pentru cei din jur.
Cred că toate acestea sunt explicate mult mai bine și mai frumos în Bhagavad Gita, unde pe undeva se spune că oamenii se nasc cu impulsuri divine și demonice amestecate. Este o recomandare de lectură pe care o fac de fiecare dată călduros. De asemenea, de ce și cum variază aceste tendințe ale naturii am încercat să explic în acest podcast. Întotdeauna o explicație este bună când acoperă mai multe unghiuri.
Deci, dacă aveți nelămuriri ce se întâmplă cu oamenii înseamnă că judecați această specie mult prea simplist. Un exemplar al acestei specii poate fi un model de urmat sau un nemernic. Noi suntem cei care nu au ales încă.
Pentru cei care vor să crească vor exista întotdeauna instrumente puse la îndemână, cum este și Meditația Transcendentală. Pentru ceilalți trebuie răbdare. După cum îmi spunea cineva foarte înțelept: „nu au suferit destul”.
Comenteaza