BLOG

Mallorca, Spania - 1971 (Partea 1 din 3)

Întrebare: Nu vreau să fiu prea insistent, dar mă întrebam cum ai ajuns să afli asta? Cum se cunoaște acest lucru [cunoașterea]? Este descoperirea ta ca descoperirea lui Newton sau o ai din citirea printre rânduri a scripturilor?

MAHARISHI: Vezi, un lucru duce la celălalt în relativ. Căutam de ce suferă omul. Deoarece scripturile indiene sunt pline de viața fiind fericire, infinită, nelimitată, nemuritoare. De aceea, de ce viața este plină de suferință? Aceasta a fost căutarea.

Și dacă scripturile sunt adevărate așa cum ar trebui să fie – era greu pentru mine să nu cred în scripturi și să cred în starea actuală a vieții. Doar pentru că, chiar și în faza practică, toată lumea fuge de suferință. Nimănui nu îi place suferința. De aceea suferința nu poate fi natura vieții. Pentru că există vechiul proverb „cine se aseamănă se adună”.

Dacă viața este suferință, atunci viața nu ar fugi de suferință. Viața trebuie să fie fericire, pentru că merge spre fericire. Natura vieții trebuie să fie fericire și să nu sufere. Doar pentru că în domeniul practic găsim că viața merge spre fericire. Fericirea este natura vieții, de aceea se mișcă în valurile fericirii.

Prin urmare, din studiul scripturilor și din viața pe care o trăim, a fost foarte greu să concluzionăm că viața ar putea fi suferință. Când este greu de crezut că viața este suferință, atunci ar trebui găsită o explicație.

Viața este fericire

Dacă viața este fericire, după cum spun scripturile, și [fericirea] este adevărul – în afară de analizele practice ale vieții, că toată lumea dorește fericirea și că toată lumea se îndreaptă spre fericire, toată lumea fuge de suferință. Prin urmare, natura vieții trebuie să fie mai degrabă fericire decât suferință.

Acesta este cazul și chiar fiind opus față de viața care este trăită, singura concluzie pe care am putut să o cred că scripturile nu au fost înțelese în mod corespunzător. Și aceasta a fost baza continuării suferinței oamenilor din Lume.

În cazul în care consemnările despre viața și a trăi au fost înțeles corect, viața ar fi cu totul fericire. Ar fi fericire. Când a apărut această concluzie, atunci am vrut să știu de fapt unde este greșeala și care ar fi înțelegerea corectă a scripturilor. Cum ar trebui să fie interpretate sau înțelese scripturile, astfel încât viața să înceteze să mai sufere. Trebuie să se exprime în adevărata sa natură, în adevărata sa valoare.

Bhagavad Gita

Scriptura comună care este disponibilă în mâinile tuturor celor din India este Bhagavad Gita. Când am întors paginile și am găsit „Da, a fost interpretată greșit”, deoarece aspectul practic învățat în Bhagavad Gita, „Fii fără cele trei gunas” și „stabilit în Sine acționează”, această practică învățătura predată în Bhagavad Gita nu este disponibilă în comentarii.

Diferitele abordări au produs diferite semnificații ale Bhagavad Gita de către oameni diferiți. Dar acest lucru nu a fost subliniat în sutele de comentarii ale Bhagavad Gita.

Cum a apărut Cunoașterea

Așa că am spus, aici este greșeala. Deci, s-a descoperit greșeala pentru care omul a continuat să sufere. Pentru că nu încordează săgeata minții în măsura în care ar putea fi încordată, el nu ar încarcă acea săgeată [cu] acea mare abilitate dinamică de a zbura și de a lovi țintă.

Omul nu știa să se odihnească când dorește, doar această afirmație a spus cum să se odihnească după dorință; prin urmare, arta vieții lipsea. Aceasta a fost la baza suferinței. Dacă cineva nu știe cum să se odihnească, continuă să sufere, deoarece acțiunea bazată pe starea de non-odihnă nu va fi niciodată îndeplinită. Acțiunea bazată pe nivelul de odihnă, odihnă adâncă, singură, va fi suficient de dinamică pentru a aduce efectul dorit.

Valoarea practică a odihnei adânci nu era cunoscută

Și, prin urmare, când această valoare practică a odihnei adânci nu era cunoscută, omul rămânea slab în câmpul de acțiune, iar acțiunea slabă nu va fi niciodată îndeplinită. Acțiunea slabă ar fi obositoare pentru om, pentru că nu este îndeplinită. Omul se va lupta pentru împlinire și va continua să facă lucruri fără a atinge scopul tuturor acțiunilor: împlinirea. Și, prin urmare, s-a constatat că învățătura din Bhagavad Gita nu a fost înțeleasă în mod corespunzător și, când învățătura nu este înțeleasă, aspectul practic al învățăturii, care singur poate împlini omul, lipsea.

După ce am realizat  aceasta am încercat să mă uit la sursa Bhagavad Gita, sursa tuturor cărților bune, a întregii filosofii, a întregii religii, a culturii, a tuturor obiceiurilor practice și a comportamentului oamenilor din India. [Bhagavad Gita] se spune că se bazează pe cunoașterea Vedelor.

Va urma...