BLOG

Articolul acesta îl pritocesc demult. Există tot felul de explicații științifice și foarte obiective, dar la nivel subiectiv mai toată lumea se ferește să explice. Sau folosește (iar?) cuvinte foarte complicate și poate fără sens real pentru cel care nu are, desigur, experiența transcenderii. Bine, și cei care o au nu prea înțeleg, dar majoritatea este nepăsătoare pentru că ce simt este bun și plăcut și ajută.

Cei care nu transcend, fie ei cei care folosesc cuvântul „meditează” pentru tot felul de tehnici mentale, fie cei care nu au încercat niciodată nimic tind să își imagineze ceva bazat pe experiența lor anterioară.

Toată lumea se învârte fie prin stare de veghe, fie doarme, fie visează. Când practici Meditația Transcendentală se întâmplă exact același lucru, doar cu ceva adăugat. Mai multă conștiență de sine, iar asta în mod spontan. Și când spun multă, de fapt este infinită.

Absolut toți suntem conștienți

Absolut toți oamenii sunt conștienți când sunt în starea de veghe. Această stare este maximum de conștiență pentru ființa omenească. Când dormim buștean se reduce de tot, iar când visăm există sclipiri, dar nimic la intensitatea stării de veghe.

Deci, conștientizarea este ceva natural omului, dar să spunem că ceea ce experimentăm în mod natural este doar un mic fragment din ceea ce am putea experimenta la capacitate maximă.

Deci, te așezi să meditezi, începi să practici așa cum ai fost învățat iar această stare de conștiință de sine începe să crească, și să descrească, și iar să crească și tot așa. Între timp, ești fie treaz, fie mai visezi un pic, fie adormi (tot un pic). Totuși, toate aceste stări pe care le experimentezi sunt infuzate cu mai multă conștiență. Ești treaz în interior și poate te gândești la ceva în mod spontan. Ești treaz, dar starea de conștiență este amplificată. Poate începi să visezi ceva ca în vis sau ca în vis cu ochii deschiși. Mintea începe să imagineze ceva și te absoarbe. La fel, visezi, dar acest vis este infuzat cu mult mai multă conștiență decât de obicei. Sau poate brusc ai un moment când nu îți amintești (încă) ce s-a întâmplat. Ai dormit, ai experimentat somnul, dar starea aceea a fost infuzată și ea de conștiență sporită.

Ceva rămâne

Când închei meditația ceva din această infuzie rămâne. În mod spontan ești mai conștient. Fără efort ești mai conștient. De aici se tot insistă pe practică regulată. De aceea Maharishi, cel care a adus această tehnică în Occident a repetat până a răgușit exemplul cu pânza albă pe care dorești să o vopsești în galben.

Aceasta este situația care în timp devine tot mai prezentă. Ești, spontan și fără efort, tot mai conștient. Aceasta și numai aceasta produce toate acele efecte psihologice și fizice care au fost măsurate de-a lungul timpului.

Interesant este, iar asta se descoperă doar în timp, este că în timpul meditației această conștiență crescută este perceptibilă, iar pentru că după nivelul ei scade – deși începe să fie păstrată în mod natural tot mai mult, totuși scade – practic „uităm” unele experiențe, ceea ce am trăit atunci, sau unele detalii delicate se estompează. Din fericire starea de bine rămâne așa că asta contribuie la motivația de a continua.

După o vreme

După o vreme, pe măsură ce starea de a fi conștient devine tot mai ușor de menținut începem să nu mai „uităm”. Și, desigur, ne reamintim trecutul în care ni se întâmpla asta. Asta este ușor de imaginat pentru oricine. Când ești obosit rău de tot, sau abia trezit din somn deși ești conștient nu prea înțelegi lucrurile ca atunci când ești treaz complet, odihnit și alert. Simplă fiziologie.

Cam asta este. Și, din nou și din  nou, totul fără efort. Cei care nu știu și nu înțeleg cred că a fi conștient înseamnă să te încordezi foarte tare, să te contracți mental pentru ca să menții cu forța această conștiență (cam ca atunci când ești constipat și te chinui să …).

Când starea de conștiență crescută este menținută spontan ești conștient până și când dormi. Dormi și ești conștient că dormi, visezi și ești conștient că visezi și tot așa. Iar aceasta, la maximul lor înseamnă deja stări înalte de conștiință. Iar acestea, orice nume le-am da înseamnă pur și simplu o menținere spontană a acestei conștiințe de sine interioare indiferent ce facem.

Cei care transcend spun: mergem înăuntru (cu atenția). Dar pentru că toată lumea percepe lucrurile subiectiv senzația este ca aceea când scufunzi un vas în apa limpede a lacului. Tu știi că scufunzi vasul, dar când apa năvălește să umple vasul atunci vasul observă că apa începe să-l umple fără să înțeleagă că a fost scufundat.

Jai Guru Dev
Andy